interior wenge cu tei

corpul sărutului nostru a rămas umed pe o traiectorie nedescrisă a solstițiului ca un copil ce-și așteaptă stingher întruparea din flori de tei netrecute încă doar pentru a ne scălda timid revederea

Anunțuri

expresionism decadent cu ceară
cineva îmi va spune odată cât de albă ți-e noaptea întru ființă mereu înfundate străzile rotesc înspre mine trotuare descompuse din unghiul său colorat magritte îmi arată cum e să ai curajul de refracție al artificierului care dintr-un foc ucide întunericul pentru acelaşi nevăzut icar