novus ordo verborum pseudepigrapha

din ochi de copil mi-a răsărit straja
atunci am aruncat cârjele moștenite
câștigând nedisimulată libertatea
de a coborî în iad
fără a mai închide ochii

deţin în celule cheile porţilor
care-mi vor afla căutarea
din liman în liman
nimic prea greu pentru fiul omului
păşesc în urma ta pe ape
sub tălpile sângerânde
luceferii noştri au rămas neclintiţi
în abisul unui simulacru de cer

numai un dor la fel de uscat poate ști
cât de sărate sunt lacrimile neplânse
serile își scutură dogoarea sperjurului
declin asistat de vise eșuate

îți aud liniștea în fereștile deschise
difuză ca lumina trecută prin cețuri
ceva îmi spune ca se va lăsa peste paginile
pe care nu le voi scrie

saltul în gol nu e un joc pentru toți
sunetul vidului se răsfrânge încet
într-un avort spontan
voi dori poate să mai alerg
nelegitim
pe urmele tăcerilor denigrate
pentru a le da numele tău

new meanings

last dream covering the strangest insight a mere perception not even a glimpse of reality heavy light hours bring my sun closer than life this frail redemption has its way of descending into deceit mine is the meaning that i lead at last before you please teach my eyes to see that in every lovebreath we lose there is a star that dies along

erro ergo sum

eșuez perfect modelul meu inspirațional este un nepermis test drive de lux apreciez demonii care respectă fenomenul liturgic și rezistă tentației egoiste de a înlesni perpetuarea speciei în zile de post am pretenții realizabile știu să aștept mă pot lăsa suspectată de orice păcătuire o dovadă în plus pentru mine că mintea funcționează în lipsa rațiunii și că iubirea a devenit vina supremă nu voi sta la judecăți lumești decât atunci când cineva îmi va spune cu inima pe unul dumnezeu că și-a învins singur teama de a greși în mijlocul agorei

once in a white moon / pseudodeuteronomion

pariez cu uimirea pe poetul nenăscut care să creadă în cuvintele lui nu mă obosesc nopțile nedormite fluxul meu intern coincide cu aroganțele unei metamorfoze cataleptice cu buze învinețite blecher știe mai bine la ce folosesc penele panopticul acela e un motiv în plus în căutarea irealității transgresive numai un moise fără exod și legi ar putea înțelege asta păziți-vă monștrii de voi înșivă nu îmi călcați pe urme e un risc adevărul pândește de deasupra cumulonimbușilor

acroleină

evadăm periodic dintr-un prezent care nu ne conține decât faptic cine se poate lăuda că trăiește pe deplin clipele ni le sudăm ca pe niște zale din ce în ce mai slăbite un lanț al amintirilor refuzate depozitate în cotloane cât mai îndepărtate de confortul sinelui
să nu vedem să nu auzim ssst liniște aici se moare accesul la viață e la fel de dureros ca fierul înroșit hai să lăsăm măcar duminicile să ne legene visările în tihna derutantă a unui univers preconceput batem palma